înspica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină inspicare sau în + spic.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.spi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
înspica
Infinitiv a înspica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înspice
Participiu înspicat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (pop.) a face spic, a da în spic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe