spic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
spic

română

Etimologie

Din latină spicum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
spic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spic spicuri
Articulat spicul spicurile
Dativ-Genitiv spicului spicurilor
Vocativ spicule spicurilor
  1. inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă.
  2. stilizare decorativă în formă de spic, frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc.
  3. vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale.
  4. (pop.) vârf de munte; pisc.
  5. partea cea mai înaltă a acoperișului casei.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul ; a înspica


Traduceri

Anagrame

Referințe