Sari la conținut

înstrăinare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a înstrăina.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.strə.iˈna.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înstrăinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înstrăinare înstrăinări
Articulat înstrăinarea înstrăinările
Genitiv-Dativ înstrăinării înstrăinărilor
Vocativ înstrăinare înstrăinărilor
  1. acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe