Sari la conținut

înstrăina

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din în- + străin.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.strə.iˈna/


Verb


Conjugarea verbului
înstrăina
Infinitiv a înstrăina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înstrăinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înstrăineze
Participiu înstrăinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un ban material.
  2. (v.tranz.) a sustrage, a fura.
  3. (v.refl.) a-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte.
  4. (v.refl.) (fig.) a se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe