însuflețire

română

Etimologie

Din a însufleți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.su.fleˈʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului însuflețire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	însuflețire	însuflețiri
Articulat	însuflețirea	însuflețirile
Genitiv-Dativ	însuflețirii	însuflețirilor
Vocativ	însuflețire	însuflețirilor

1. acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reînsufleți

Referințe

• DEX '98 via DEX online