însură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : însura

română

Etimologie

Din însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.suˈrə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru însura.