însurățel

română

Etimologie

Din însurat + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ɨn.su.rə'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului însurățel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	însurățel	însurăței
Articulat	însurățelul	însurățeii
Genitiv-Dativ	însurățelului	însurățeilor
Vocativ	însurățelule	însurățeilor

1. bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antiserul
• arsenitul

Referințe

• DEX '98 via DEX online