însurat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
însurat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însurat însurate
Articulat însuratul însuratele
Genitiv-Dativ însuratului însuratelor
Vocativ însuratule însuratelor
  1. faptul de a (se) însura; însurătoare.


Traduceri

Etimologie

Din a (se) însura.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
însurat
Singular Plural
Masculin însurat însurați
Feminin însurată însurate
Neutru însurat însurate
  1. (despre bărbați) căsătorit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe