însurat

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a (se) însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.suˈrat/


Substantiv


Declinarea substantivului
însurat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însurat însurate
Articulat însuratul însuratele
Genitiv-Dativ însuratului însuratelor
Vocativ însuratule însuratelor
  1. faptul de a (se) însura; însurătoare.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
însurat
Singular Plural
Masculin însurat însurați
Feminin însurată însurate
Neutru însurat însurate
  1. (despre bărbați) căsătorit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din însura.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru însura.

Anagrame

Referințe