însurăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) însura + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
însurăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însurăciune însurăciuni
Articulat însurăciunea însurăciunile
Genitiv-Dativ însurăciunii însurăciunilor
Vocativ însurăciune însurăciunilor
  1. (înv.) însurătoare.


Traduceri

Referințe