însurătoare
Etimologie
Din a (se) însura + sufixul -ătoare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.su.rə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului însurătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însurătoare | însurători |
| Articulat | însurătoarea | însurătorile |
| Genitiv-Dativ | însurătorii | însurătorilor |
| Vocativ | însurătoare | însurătorilor |
- căsătorie a unui bărbat; însurat, însurăciune, însurare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online