întărâtare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a întărâta.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tə.rɨ'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întărâtare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întărâtare întărâtări
Articulat întărâtarea întărâtările
Genitiv-Dativ întărâtării întărâtărilor
Vocativ întărâtare întărâtărilor
  1. acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare.


Traduceri

Referințe