întărire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a întări.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întărire întăriri
Articulat întărirea întăririle
Genitiv-Dativ întăririi întăririlor
Vocativ întărire întăririlor
  1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
  2. (înv.) act legalizat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe