întări

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în + tare.

Pronunție

  • AFI: /ɨntəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întări
Infinitiv a (se) întări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întărească
Participiu întărit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens.
  2. (v.tranz.) a mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc.
    A întări valoarea unei mărimi fizice.
  3. a fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada.
  4. (v.tranz. și refl.) a faceprindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni.
    S-a întărit în lupte.
  5. a deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta.
    Au întărit relațiile de prietenie.
  6. (fig.) a reconforta, a da puteri fizice sau morale.
  7. (v.tranz. și refl.) a (se) consolida.
    Aceasta i-a întărit faima.
  8. (v.tranz.) a confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială).
  9. a accentua o linie, un contur etc.
  10. (v.tranz.) a legaliza o acțiune, un act.
  11. (v.refl.) (despre fenomene atmosferice) a se înteți, a se intensifica.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe