întărnița

română

Etimologie

Din în- + tarniță.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tər.ni'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului întărnița
Infinitiv	a întărnița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întărnițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întărnițeze
Participiu	întărnițat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr.

Cuvinte derivate

• destărnița
• întărnițat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online