destărnița

română

Etimologie

Din des- + a (în)tărnița.

Pronunție

• AFI: /des.tər.ni'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului destărnița
Infinitiv	a destărnița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	destărnițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să destărnițeze
Participiu	destărnițat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (reg.) a scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• distanțare
• destinatar

Referințe

• DEX '98 via DEX online