întreține

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din între- + a ține (după franceză entretenir).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
întreține
Infinitiv a întreține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întrețin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întreție
Participiu întreținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a păstra în stare bună, în bune condiții; a facedureze, a menține.
  2. (v.tranz. și refl.) a (-și) procura, a (-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni.
  3. (v.refl. recipr.) a sta de vorbă cu cineva; a conversa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe