întreține

română

Din între- + a ține (după franceză entretenir).

Conjugarea verbului întreține
Infinitiv	a întreține
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întrețin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întreție
Participiu	întreținut
Conjugare	III

(v.tranz.) a păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține.
(v.tranz. și refl.) a (-și) procura, a (-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni.
(v.refl. recipr.) a sta de vorbă cu cineva; a conversa.