întortochetură
Etimologie
Din a întortochea + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tor.to.keˈtu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului întortochetură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întortochetură | întortocheturi |
| Articulat | întortochetura | întortocheturile |
| Genitiv-Dativ | întortocheturii | întortocheturilor |
| Vocativ | întortochetură | întortocheturilor |
- cotitură, sinuozitate (a unui drum).
- (fig.) complicație, încurcătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online