încurcătură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kur.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului încurcătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încurcătură | încurcături |
| Articulat | încurcătura | încurcăturile |
| Genitiv-Dativ | încurcăturii | încurcăturilor |
| Vocativ | încurcătură | încurcăturilor |
- amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc.
- situație complicată, neplăcută; bucluc.
- confuzie.
- jenă, tulburare.
Cuvinte compuse
Expresii
- A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online