întovărășire

română

Etimologie

Din a întovărăși.

Pronunție

• AFI: /ɨn.to.və.rə'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întovărășire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întovărășire	întovărășiri
Articulat	întovărășirea	întovărășirile
Genitiv-Dativ	întovărășirii	întovărășirilor
Vocativ	întovărășire	întovărășirilor

1. acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online