întovărășire
Etimologie
Din a întovărăși.
Pronunție
- AFI: /ɨn.to.və.rə'ʃi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întovărășire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întovărășire | întovărășiri |
| Articulat | întovărășirea | întovărășirile |
| Genitiv-Dativ | întovărășirii | întovărășirilor |
| Vocativ | întovărășire | întovărășirilor |
- acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online