întreguleț

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre.gu'leʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului întreguleț
	Singular	Plural
Masculin	întreguleț	întreguleți
Feminin	întreguleață	întregulețe
Neutru	întreguleț	întregulețe

1. (fam., întărind pe „întreg”) diminutiv al lui întreg.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online