întreguleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din întreg + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.gu'leʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întreguleț
Singular Plural
Masculin întreguleț întreguleți
Feminin întreguleață întregulețe
Neutru întreguleț întregulețe
  1. (fam., întărind pe „întreg”) diminutiv al lui întreg.


Traduceri

Referințe