diminutiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză diminutif.

Pronunție

  • AFI: /di.mi.nu'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
diminutiv
Singular Plural
Masculin diminutiv diminutivi
Feminin diminutivă diminutive
Neutru diminutiv diminutive
  1. care se formează cu ajutorul unui afix prin care se aratăobiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
diminutiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diminutiv diminutive
Articulat diminutivul diminutivele
Dativ-Genitiv diminutivului diminutivelor
Vocativ diminutivule diminutivelor
  1. substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire care se formează cu ajutorul unui afix prin care se aratăobiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.


Traduceri

Referințe