întrepunte

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din între + punte (după franceză entrepont).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'pun.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
întrepunte
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întrepunte întrepunți
Articulat întrepuntea întrepunțile
Genitiv-Dativ întrepunții întrepunților
Vocativ întrepunte întrepunților
  1. (mar.) punte situată sub puntea superioară; (p.ext.) spațiul dintre punți.


Traduceri

Referințe