întroienire
Etimologie
Din a (se) întroieni.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tro.jeˈni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întroienire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întroienire | întroieniri |
| Articulat | întroienirea | întroienirile |
| Genitiv-Dativ | întroienirii | întroienirilor |
| Vocativ | întroienire | întroienirilor |
- (rar) acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online