întruchipare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a întruchipa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tru.ki'pa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întruchipare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întruchipare întruchipări
Articulat întruchiparea întruchipările
Genitiv-Dativ întruchipării întruchipărilor
Vocativ întruchipare întruchipărilor
  1. acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe