întruchipare

română

Etimologie

Din a întruchipa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tru.ki'pa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întruchipare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întruchipare	întruchipări
Articulat	întruchiparea	întruchipările
Genitiv-Dativ	întruchipării	întruchipărilor
Vocativ	întruchipare	întruchipărilor

1. acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online