întunecime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a întuneca + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tu.ne'ʧi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
întunecime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întunecime întunecimi
Articulat întunecimea întunecimile
Genitiv-Dativ întunecimii întunecimilor
Vocativ întunecime întunecimilor
  1. întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe