întunecime

română

Etimologie

Din a întuneca + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tu.ne'ʧi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului întunecime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întunecime	întunecimi
Articulat	întunecimea	întunecimile
Genitiv-Dativ	întunecimii	întunecimilor
Vocativ	întunecime	întunecimilor

1. întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate.

Cuvinte compuse

• întunecime de soare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cumințenie

Referințe

• DEX '98 via DEX online