cumințenie

română

Etimologie

Din cuminte + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /ku.minˈʦe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cumințenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cumințenie	invariabil
Articulat	cumințenia	invariabil
Genitiv-Dativ	cumințeniei	invariabil
Vocativ	cumințenie	invariabil

1. calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție.
2. înțelepciune, deșteptăciune.
3. prevedere, prudență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online