învălurare
română
Etimologie
Din a învălura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.və.lu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învălurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învălurare | învălurări |
| Articulat | învălurarea | învălurările |
| Genitiv-Dativ | învălurării | învălurărilor |
| Vocativ | învălurare | învălurărilor |
- acțiunea de a (se) învălura și rezultatul ei; ondulare, frământare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online