învălura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + valuri (pluralul lui val).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.lu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
învălura
Infinitiv a învălura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învălurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învălureze
Participiu învălurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a mișca în valuri, a ondula; a agita.
  2. (v.refl. intranz.) a face valuri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe