învălura

română

Etimologie

Din în + valuri (pluralul lui val).

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.lu'ra/

Verb

Conjugarea verbului învălura
Infinitiv	a învălura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	învălurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învălureze
Participiu	învălurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a mișca în valuri, a ondula; a agita.
2. (v.refl. intranz.) a face valuri.

Cuvinte derivate

• învălurare
• învălurat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online