învelire

română

Etimologie

Din a înveli.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve'li.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învelire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învelire	înveliri
Articulat	învelirea	învelirile
Genitiv-Dativ	învelirii	învelirilor
Vocativ	învelire	învelirilor

1. acțiunea de a (se) înveli; învelit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online