învelire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înveli.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învelire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învelire înveliri
Articulat învelirea învelirile
Genitiv-Dativ învelirii învelirilor
Vocativ învelire învelirilor
  1. acțiunea de a (se) înveli; învelit.


Traduceri

Referințe