înveli

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) valiti.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve'li/


Verb


Conjugarea verbului
înveli
Infinitiv a înveli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învelesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învelească
Participiu învelit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva.
  2. (v.tranz.) a acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca.
  3. (v.tranz.) a acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc.
  4. (v.tranz.) a acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l faceardă mocnit.
  5. (v.tranz.) a înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe