înveninare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a învenina.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.ni'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înveninare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înveninare înveninări
Articulat înveninarea înveninările
Genitiv-Dativ înveninării înveninărilor
Vocativ înveninare înveninărilor
  1. acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei; otrăvire.


Traduceri

Referințe