învenina

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : învenină

română

Etimologie

Din latină invenenare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.niˈna/


Verb


Conjugarea verbului
învenina
Infinitiv a învenina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înveninez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învenineze
Participiu înveninat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor.
  2. (v.refl. tranz.) (fig.) a deveni sau a facedevină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți.
  3. (v.refl. tranz.) a (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din învenina.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru învenina.

Referințe