înveselire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înveseli.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.se'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înveselire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înveselire înveseliri
Articulat înveselirea înveselirile
Dativ-Genitiv înveselirii înveselirilor
Vocativ înveselire înveselirilor
  1. acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție.


Traduceri

Referințe