înveselitor

română

Etimologie

Din a (se) înveseli + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve.se.liˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înveselitor
	Singular	Plural
Masculin	înveselitor	înveselitori
Feminin	înveselitoare	înveselitoare
Neutru	înveselitor	înveselitoare

1. care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online