înveselitor
română
Etimologie
Din a (se) înveseli + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve.se.li'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înveselitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înveselitor | înveselitori |
| Feminin | înveselitoare | înveselitoare |
| Neutru | înveselitor | înveselitoare |
- care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online