înviere

română

Etimologie

Din a învia.

Pronunție

• AFI: /ɨn.viˈe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înviere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înviere	învieri
Articulat	învierea	învierile
Genitiv-Dativ	învierii	învierilor
Vocativ	înviere	învierilor

1. acțiunea de a învia.
2. sărbătoarea creștină de Paște; noaptea care precedă această sărbătoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reînvie

Referințe

• DEX '98 via DEX online