învia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + viu.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi'a/


Verb


Conjugarea verbului
învia
Infinitiv a învia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înviez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învieze
Participiu înviat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a reveni sau a readuce la viață.
  2. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a reveni sau a facerevină în minte, a (se) trezi în amintire.
  3. (v.intranz.) (despre vegetație) a renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou.
  4. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe