învigorare
română
Etimologie
Din a (se) învigora.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vi.go'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învigorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învigorare | învigorări |
| Articulat | învigorarea | învigorările |
| Genitiv-Dativ | învigorării | învigorărilor |
| Vocativ | învigorare | învigorărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online