învingă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din învinge.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈvin.gə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru învinge.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru învinge.