învinge

română

Etimologie

Din în + vince (înv. „a învinge” < latină vĭncĕre).

Pronunție

• AFI: /ɨnˈvin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului învinge
Infinitiv	a învinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înving
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să învingă
Participiu	învins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî.
2. a stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.).

   Și-a învins durerea.

3. (subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) a doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt.

Sinonime

• 1: înfrânge, bate, triumfa, întrece, izbândi, depăși, stăpâni, răzbi
• 2: (-și) domina, (-și) înfrâna, (-și) stăpâni
• 3: birui, doborî, copleși

Antonime

• pierde

Cuvinte derivate

• învingător
• învingere
• învins

Cuvinte apropiate

• invincibil

Traduceri

a înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere

afrikaans: verslaan (Afrikaans) arabă: ينتصر (العربية) catalană: vèncer (català) cehă: porazit (čeština) daneză: besejre (dansk) ebraică: להביס (עברית) (lehavys) engleză: beat (English), defeat (English) esperanto: venki (Esperanto) finlandeză: voittaa (suomi), päihittää (suomi) franceză: défaire (français), vaincre (français) galiciană: vencer (galego) germană: schlagen (Deutsch), besiegen (Deutsch), niederringen (Deutsch) greacă: νικώ (Ελληνικά) (nikó), ανατρέπω (Ελληνικά) (anatrépo) indoneziană: memenangkan (Bahasa Indonesia)

italiană: battere (italiano), sconfiggere (italiano) japoneză: やっつける (日本語) (yattsukeru), 倒す (日本語) (たおす, taosu) latină: vincere (Latina) maghiară: legyőz (magyar) neerlandeză: verslaan (Nederlands) norvegiană: overvinne (norsk), beseire (norsk) papamiento: derotá (Papiamentu), vense (Papiamentu) poloneză: pokonać (polski) portugheză: bater (português), derrotar (português) slovenă: premagati (slovenščina) spaniolă: vencer (español), derrotar (español) suedeză: slå (svenska), besegra (svenska) turcă: yenmek (Türkçe)

Etimologie

Din învinge.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru învinge.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru învinge.

Referințe

• DEX online