Sari la conținut

învingere

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a învinge.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'vin.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învingere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învingere învingeri
Articulat învingerea învingerile
Genitiv-Dativ învingerii învingerilor
Vocativ învingere învingerilor
  1. acțiunea de a învinge și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe