învingi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din învinge.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈvinʤʲ/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru învinge.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru învinge.