învoinici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + voinic.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) învoinici
Infinitiv a (se) învoinici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) învoinicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) învoinicească
Participiu învoinicit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (rar) a deveni voinic, a se înzdrăveni.


Traduceri

Referințe