voinic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară войниk (vojnic), sârbocroată vojnic.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
voinic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinic voinici
Articulat voinicul voinicii
Genitiv-Dativ voinicului voinicilor
Vocativ voinicule voinicilor
  1. tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț.
  2. flăcău, fecior.
  3. (înv.) soldat, ostaș.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
voinic
Singular Plural
Masculin voinic voinici
Feminin voinică voinice
Neutru voinic voinice
  1. (despre oameni) bine făcut, robust, viguros, vânjos.


Traduceri

Anagrame

Referințe