voinic

română

Etimologie

Din bulgară войниk (vojnic), sârbocroată vojnic.

Pronunție

• AFI: /vojˈnik/

Substantiv

Declinarea substantivului voinic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voinic	voinici
Articulat	voinicul	voinicii
Genitiv-Dativ	voinicului	voinicilor
Vocativ	voinicule	voinicilor

1. tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț.
2. flăcău, fecior.
3. (înv.) soldat, ostaș.

Cuvinte derivate

• voinicaș
• voinicel
• voinicesc
• voinicește
• voinici
• voinicică
• voinicie
• voinicime
• voinicos
• voinicuț
• învoinici

Cuvinte compuse

• voinic de codru, voinicul codrului

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului voinic
	Singular	Plural
Masculin	voinic	voinici
Feminin	voinică	voinice
Neutru	voinic	voinice

1. (despre oameni) bine făcut, robust, viguros, vânjos.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• convii
• invoci

Referințe

• DEX '98 via DEX online