învoire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a învoi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vo'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învoire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învoire învoiri
Articulat învoirea învoirile
Dativ-Genitiv învoirii învoirilor
Vocativ învoire învoirilor
  1. acțiunea de a (se) învoi și rezultatul ei.
  2. permisie acordată cuiva.


Traduceri

Referințe