învoi
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.voˈi/
Verb
| Conjugarea verbului învoi | |
| Infinitiv | a învoi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
învoiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învoiască |
| Participiu | învoit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva.
- (v.refl.) (pop.) a se angaja, a se tocmi.
- (v.refl.) a se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva.
- (v.refl. recipr.) (pop.) a trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca.
- (v.tranz.) a acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui.
- (v.tranz.) a permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online