învrăjbire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a învrăjbi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vrəʒ'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învrăjbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învrăjbire învrăjbiri
Articulat învrăjbirea învrăjbirile
Genitiv-Dativ învrăjbirii învrăjbirilor
Vocativ învrăjbire învrăjbirilor
  1. acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă.


Traduceri

Referințe