vrajbă

română

Etimologie

Din slavă (veche) vražĩda.

Pronunție

• AFI: /'vraʒ.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului vrajbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrajbă	vrajbe
Articulat	vrajba	vrajbele
Genitiv-Dativ	vrajbei	vrajbelor
Vocativ	vrajbă	vrajbelor

1. dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă.

Cuvinte derivate

• învrăjbi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online