ölen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din öl.

Pronunție

  • AFI: /øːlən/


Verb


Conjugarea verbului
ölen
Infinitiv ölen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
ölst
ölt
Indicativ imperfect ölte
Participiu perfect geölt
Verb auxiliar haben
  1. a unge, a uleia
    Nach den ölen der Zahnräder lief die Maschine reibungsloser.

Sinonime

Cuvinte derivate