unge

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină ungere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
unge
Infinitiv a unge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ung
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ungă
Participiu uns
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa.
  2. (v.tranz.) a învesti în funcție un monarh sau un arhiereu.
  3. (v.tranz.) a mirui.
  4. (v.tranz.) a tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi.
  5. (v.tranz.) a murdări, a mânji.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită
  • (fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui
  • (fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită
  • (fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas
  • (refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea


Traduceri

Referințe