De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
De origine germanică bazată pe rădăcina *ôb.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
üben
|
| Infinitiv
|
üben
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
übst
übt
|
| Indicativ imperfect
|
übte
|
| Participiu perfect
|
geübt
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a practica, a exersa
- Schreiben üben.
Sinonime
Cuvinte derivate
